Sunt în Cehia, Brno de 5 luni. Cred că m-am acomodat mai mult decât bine. Nici nu se putea altfel din moment ce fotbalul e la ordinea zilei săptămânii. Mă acomodez repede și bine oriunde atât timp cât pot juca fotbal. A fost mai greu la început. Așa e întotdeauna, oriunde mergi, dar pe urmă te obișnuiști. Am avut un noroc chior când am ajuns în Brno. Mai întâi era să uit să mă dau jos din autocar în Brno. Era în jur de 2, 3 dimineața când am ajuns în gara centrală și doream dus. Noroc că șoferul a oprit pentru doi cehi, că altfel mă trezeam prin Germania... Norocul a continuat tot cu cei doi cehi care m-au urcat într-un autobuz care nu m-a lăsat departe de pensiunea la care aveam cazare, pe care am găsit-o din nimereală. În fine, nu mai repet povestea. O găsiți aici.
Cehă n-am reușit să învăț, decât câteva cuvinte, propoziții uzuale. Nici nu m-a interesat să învăț atât de mult cehă, cât m-a interesat și încă mă mai interesează să învăț franceză. Nu mi-a plăcut niciodată franceza din cauza asta mi-e mai greu s-o învăț. Se potrivește de minune vorba aia: De ce ți-e frică, nu scapi, sau mai bine zis, în cazul meu: De ce nu-ți place, nu scapi. Până la urmă tot o învăț eu bine de tot.
Prin Brno am vizitat... mai nimic! :)) Exact același lucru mi s-a întâmplat și la Sibiu, când m-am mutat pentru facultate. Nici până în ziua de azi nu am fost la Grădina Zoologică și în multe alte locuri. Nu că aș avea prea multe de vizitat în Brno dar nu mi-am făcut niciodată timp pentru vizite. Odată și odată tot merg eu la castelul Spielbierg și la lac și la grădina zoologică și ce mai e pe aici.
Hai că-s obosit și mai tre să fac și un duș și să-mi mai fac și bagaj. Autocarul pleacă în două ore jumate.
Over!
