Cred că toată lumea știe că Italia se află în carantină din cauza răspândirii coronavirusului. Asta înseamnă că fiecare dintre noi trebuie să stea acasă cu excepția celor care au motive serioase să iasă afară. Situația e gravă dar ce e și mai grav este faptul că lumea se comportă ca și cum nimic n-o să li se întâmple tocmai lor. Știm că la asta vă gândiți și voi pentru că și noi am fost în locul vostru.
 |
| foto: brightspotcdn.com |
Haideți să vedem cum au evoluat lucrurile (țineți cont că totul s-a întâmplat în aproximativ două săptămâni).
Faza 1. Sunteți conștienți de existența coronavirusului și că primele cazuri încep să apară în țara voastră. Ei bine, nimic de speriat, doar o gripă mai severă. Adică nu am 75+ de ani, ce mi s-ar putea întâmpla? Sunt în siguranță, toată lumea exagerează. De ce e nevoie să ies cu mască și mă aprovizionez cu hârtie igienică? O să-mi trăiesc viața cum am trăit-o până acum, normal. Nu e nevoie să o iau razna.
Faza 2. Numărul cazurilor începe să devină unul semnificativ. Se declară "zone roșii" și se pun în carantină unul sau două orașe mai mici în care au apărut câteva cazuri și apoi mulți oameni au fost infectați (asta se întâmpla pe 22 februarie în Italia). E trist și pe undeva înspăimântător dar nu e nimic care să te facă să intri în panică. Încep să apară și primele decese dar răposații sunt vârstnici care suferă și de alte afecțiuni iar mass-media încearcă doar să creeze panică pentru vizualizări. Cât de rușinos! Oamenii își petrec timpul ca de obicei. Adică nu o să mă opresc din a ieși din casă și de a mă întâlni cu prietenii și așa mai departe, nu? Nu e necesar să fac asta. N-o să ajungă chiar la mine. Toți cei de aici sunt bine.
Faza 3. Numărul cazurilor crește rapid. Aproape că numărul s-a dublat în doar o zi. Există mai multe decese. Sunt declarate zone roșii și se impune carantina în 4 regiuni unde sunt înregistrate majoritatea cazurilor (aste se întâmpla pe 7 martie în Italia). În acest moment, un sfert din Italia se află în carantină, școlile și universitățile sunt închise dar barurile, locurile de muncă, restaurantele și altele sunt încă deschise. Decretul apare în unele ziare înainte de publicarea sa oficială astfel că aproximativ 10 mii de oameni din zona roșie evadează. Marea majoritate a populației, adică trei sferturi din Italia, continuă să facă ce făcea și înainte inclusiv cei aflați în carantină. Încă tot nu realizează cât de serioasă este situația. Cu alte cuvinte, toți vorbesc despre coronavirus, te sfătuiesc să te speli pe mâini și să limitezi ieșirile din casă, întâlnirile în grupuri mari sunt interzise și așa mai departe. La fiecare 5 minute, la TV îți sunt reamintite aceste reguli dar încă oamenii nu s-au obișnuit cu aplicarea lor.
Faza 4. Numărul cazurilor crește vertiginos. Școlile și universitățile din toată țara sunt închise de o lună. Este urgență națională de sănătate. Spitalele sunt la capacitate maximă. Toate unitățile sunt eliberate pentru a face loc pacienților infectați cu coronavirus. Nu sunt suficienți doctori și nici suficiente asistente medicale. Sunt rechemați cei cei pensionați și cei care sunt în ultimii ani de facultate la medicină. Nu mai există ture ci lucrezi cât de mult poți. Bineînțeles că doctorii și asistentele medicale se infectează, răspândesc virusul familiilor lor și așa mai departe. Sunt prea multe cazuri de pneumonie, prea mulți pacienți care au nevoie de terapie intensivă și nu sunt suficiente locuri pentru toți. La fel se întâmplă și cu ventilatoarele. În acest moment e ca și cum ai fi în război: doctorii trebuie să aleagă cine să primească tratament în funcție de șansele de supraviețuire. Asta înseamnă că cei vârstnici și pacienții cu traume sau infarcte, nu pot primi îngrijiri pentru că cei cu coronavirus au prioritate. Nu există suficiente resurse pentru fiecare așa că cele existente trebuie distribuite în cel mai eficient mod. Mi-aș fi dorit să fi glumit dar asta se întâmplă la modul cel mai serios. Au murit oameni pentru că nu au mai fost spații. Am un prieten doctor care m-a sunat. Era devastat pentru că a trebuit să lase 3 oameni să moară în acea zi. Asistentele medicale plângeau pentru că vedeau oameni murind în fața lor și nu le puteau face nimic altceva decât să le ofere câte un tub de oxigen. Ruda unui prieten a murit ieri de coronavirus pentru că nu l-au putut trata. Chimioterapiile au fost întârziate până la o dată care încă nu a fost decisă. E haos, sistemul cedează. Peste tot auzi numai despre coronavirus și criza pe care o provoacă.
Faza 5. Vă amintiți de cei 10 mii de idioți care au evadat din zona roșie în restul Italiei? Ei bine, toată țara a trebuit să fie declarată în carantină (9 martie). Obiectivul este acela de a întârzia răspândirea virusului pe cât de mult posibil. Oamenii pot merge la muncă, la supermarket, la farmacie și toate localurile sunt încă deschise pentru că altfel, economia ar intra în colaps (este deja). Nu te poți deplasa din orașul tău decât dacă ai un motiv întemeiat. Acum s-a instalat teama, vezi o grămadă de oameni cu măști și mănuși dar există și oameni care se cred invincibili și merg la restaurante în grupuri mari, ies afară cu prietenii. Următorul pas.
Faza 6. Două zile mai târziu (11 martie) se anunță că toate localurile sunt închise: baruri, restaurante, mall-uri, tot felul de magazine, etc. Toate sunt închise excepțiile fiind supermarketurile și farmaciile. Poți ieși doar dacă ai un autocertificat, care este de fapt un document oficial prin care declari scopul ieșirii tale din casă (nume, de unde vii, unde mergi). Sunt o grămadă de polițiști care patrulează. Dacă ești pe stradă fără vreun motiv relevant, riști o amendă de 260 de euro. Dacă ești recunoscut ca fiind un pacient testat pozitiv cu coronavirus, atunci riști de la 1 la 12 ani de închisoare.
Asta este situația acum (12 martie). Țineți cont că toate acestea s-au întâmplat în decurs de două săptămâni și CINCI ZILE DE LA FAZA 3 LA CEA ACTUALĂ!
Restul lumii, în afară de Italia, China și Coreea de Sud, abia acum se află la startul primelor faze așa că vă spun următoarele: nu aveți nici cea mai mică idee ce o să urmeze! Știu asta pentru că acum două săptămâni eram unul dintre aceia care nu avea nicio idee și care credea că nu e mare lucru. DAR ESTE! Și asta nu pentru că virusul este periculos sau mortal ci pentru toate consecințele pe care le aduce. Este greu de crezut cum toate țările se comportă ca și cum nimic nu o să se întâmple și nu iau măsurile de precauție necesare pentru bunăstarea cetățenilor lor cât încă nu este prea târziu, așa că, te rog, dacă citești aceste rânduri, încearcă să acționezi responsabil, în interesul tău. Această problemă nu se va rezolva de la sine ignorând-o. Mă înspăimânt când mă gândesc câte cazuri nedescoperite există doar în America. Sunt în mari, mari probleme datorită felului în care este condusă țara.
Trebuie să recunosc că pentru o dată în viață, guvernul nostru a luat o decizie bună. Deciziile luate sunt drastice dar necesare și asta, probabil, este singura cale de a limita răspândirea. Funcționează în China așa că sper că va funcționa și aici (funcționează deja în unele din primele zone roșii în care a fost instituită carantina înainte ca această să fie impusă peste tot). De asemenea, se iau decizii care să ne protejeze pe noi cetățenii precum, probabil, suspendarea plăților de la creditele ipotecare pentru următoarele luni, ajutarea proprietarilor de magazine pentru a nu intra în faliment.
Realizez că aceste decizii sunt foarte dificile, dacă nu, chiar imposibil de luat în unele țări și e chiar îngrijorător dacă mă gândesc ce însemna asta la scară globală. Mă gândesc dacă această pandemie este un punct de cotitură în societatea noastră.
Așa că oameni buni, dacă există cazuri în zona în care trăiți, atunci virusul se răspândește și te afli, cel mai probabil, la una sau două săptămâni în urma noastră (a Italiei). TE ROG, TE ROG; TE ROG să iei toate măsurile de precauție pe care le poți lua și nu te comporta ca și cum ție nu are cum să ție se întâmple. Și dacă poți, STAI ÎN CASĂ!
Traducerea și adaptarea
DANINHO
