Se zice (din popor) că orice român se pricepe cel mai bine la politică și fotbal. Pe lângă acestea eu aș mai adaugă și asta: românul știe cel mai bine să caute motive și să arate vinovați.
Nu pot să zic că ceea ce a scris elevul evoltat nu e adevărat, doar că adevărul e puțin mai lung de atât. Nu știu dacă ceea ce a scris el, e partea plină sau goală a paharului, dar cu siguranță nu a văzut și cealaltă parte, indiferent care ar fi ea. Nu am de gând să reiau fiecare argument al lui și să-l ridic în slăvi. Cred că nici nu merită. Da! OK! Avem un sistem de tot rahatu dar până când să mai aruncăm vina pe el? Elevul vorbește de ultimii 20 de ani... Păi în ultimii 20 de ani, au fost 20 de generații care au fost suspuse acelorași „experimente” ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Generația mea, 2005, a avut același istoric. În clasa a XI-a știam o programă, în a 12-a s-a schimbat. Să nu mai zic că același lucru mi s-a întâmplat și la capacitate - dacă nu mă înșel, am fost prima generație pentru care a ales calculatorul. În fine, asta contează mai puțin.
Ce vreau eu să subliniez e că, dacă într-adevăr ești serios, îți dorești performață, îndiferent de numărul barierelor care îți apar pe neprevăzute, în față, le poți trece.
E clar că elevul are dreptatea lui și nu pun la îndoială ceea ce a scris în scrisoarea respectivă, doar că, ar cam trebui să se uite puțin și în curtea lui. Nu știu dacă a trecut bacul sau nu, dar atunci când îți dorești cu tot dinadinsul un lucru, păi depui toate eforturile necesare pentru îndeplinirea obiectivului. Normal că toți vor să ia bacul, dar pentru asta trebuie să și înveți. Vrei să câștigi la loterie, da tu nu joci niciodată.
Îmi pare rău că a numit generația, una ratată. Eu n-o văd așa. Unii dintre ei, au învățat și au luat bacul. De ce să-i numesc și pe ei ratați? Te numesc pe tine ratat, pentru că nu ai niciun ideal în viață.
Întotdeauna părerea mea vis-a-vis de profesori a fost asta. NU depinde de ei să treci un examen, ci numai de tine. Cei care au luat bacul, nu au fost în aceiași clasă în care ai fost și tu, cel care nu ai luat bacul? Totuși nu înțeleg cum un profesor poate lua nota 1... Cum pana mea a ajuns ălă profesor? Jur că dacă merg acum și dau examen de titularizare scot peste 5, poate chiar 7. Și cu o zi înaintea de examen dacă citesc ceva, e imposibil să iau 1. Nota 1 înseamnă zero, adică nimic, foaia goală. Chiar nimic să nu fi știut? Cum poți să mergi în fața unor elevi să-i înveți ceva de care tu nu ai habar?
Am și eu diplomă de profesor, dar nu m-a atras niciodată, deși la un moment dat, mi-a surâs idea, adică atunci când m-am înscris. Un fel de back up plan. Aveam un examen, despre care am fost anunțat cu vreo 5 minute înainte, deci pregătire ZERO. Noroc că am fost pe la cursuri. E ca și cum merg într-o clasă de e 12-a și le dau un examen similar cu bacul, așa din senin. Să nu credeți că am eu capul super-mega-extra-senzațional de mare, dar am luat nota 7. Păi dacă știam cu o zi în urmă că a doua zi am examen, păi nu luam eu 10?
Dacă nu există nicio competiție între elevii dintr-o clasă, e clar că interesul pentru școală e ZERO (ce mi-ai făcut Pancule :)) ). Când eram eu în liceu, ni se zicea vânători de note. Da, și care e problema? Îmi doream numai note mari. Mă motivau și făceam orice pentru un 10. Nu vă gândiți la prostii. În clasa a X-a, la geografie am luat un 8 pe care l-am urât până la a 7-a notă. Adică am vrut media 10 și o rugăm pe profă să mă asculte cu fiecare ocazie, până să-mi iasă media 10. Am zăpăcit-o pe săraca profă. Cred că s-a săturat până peste cap de mine, dar nu concepeam altă medie la geografie decât 10.
Am mers pe principiul ca la materiile ușoare, să am media 10, sau măcar 9, iar la cele importante să mă mulțumesc cu mai puțin. O mai repet încă o dată, să nu mă credeți vreun geniu :)) - n-am fost geniu sau știu eu ce strălucit, dar am avut ambiție. Doar o singură dată am luat premiu în primii 12 ani, în clasa a 12-a, dar pentru asta am învățat pe rupte. Am considerat clasa a 12-a cel mai important și nu am vrut să pierd timpul degeaba. Crap - am ajuns să vorbesc despre mine în loc de scrisoarea elevului revoltat.
Să revenim la oile (deci ăștia chiar sunt oi :))) ) noastre. Adevărul e că în România lucrurile merg prost, chiar foarte prost - zic eu din Cehia. Nu știu la ăștia cum e, dar presupun că mult mai bine. Când a început să mi se învârtă și mie puțin rotițele, mi-am zis că dacă vrei să iei atitudine în țară, trebuie să o părăsești. Valorile nu sunt respectate așa cum ar trebui, deloc, sau nici măcar băgate în seamă. De ce credeți că românii pleacă afară și își fac un nume? Pentru că au vrut să ia atitudine. În România nu poți face așa ceva, și iar mă raportez la mine. Poate sunt o valoare insignifiantă, dar dacă merg pe rezultate din timpul facultatii, sunt și eu pe acolo pe undeva. Poate că nu sunt atât de deștept pe câtă ambiție am. Deja am scris prea mult și tre s-o dau cu TO BE CONTINUED...
P.S. Am mai scris încă pe jumătate de atât, dar fac alt post pentru asta, să mai dați și voi niște clickuri! :))
