Am fost, am văzut, am ascultat şi am rămas plăcut impresionat. Se poate! - ăsta trebuie să fie următorul, sau şi ăsta va trebui să fie un motto al meu. Mai am câteva... sunt un om cu principii, ce să fac? :))
Nu ştiu dacă sunt singurul dintre cei aflaţi în sală, dar eu m-am simţit ca o furnică - să folosesc un termen utilizat la eveniment - pe lângă cei care au vorbit ieri. Cei 1.75-76 cm pe care îi am nu au contat câtuşi de puţin în încercarea mea de a găsi un element de echilibru între mine şi cei aflaţi în faţa microfonului. La unele speech-uri am simţit acel fior specific care se instaleayă pe şirea spinării. Îmi treceau tot felul de gânduri prin cap, exact ca într-o intersecţie din India. Nu ştiam dacă să le pun pe foaie sau să ascult speech-ul celui aflat în faţa mea. Din teama de a nu rata nicio informaţie, am preferat să adun cât mai multe informaţii. Unele gânduri le mai am, altele le-am pierdut. Le aştern pe cele pe care încă mi le mai amintesc.
Scott Eastman - chiar şi cele mai antipatice locuri ascund o frumuseţe de neimaginat. Cu alte cuvinte, el vede artă în lucruri pe care alţii nici măcar nu le dau importanţă.
Eliza Penciu - de când am văut-o prima dată mi s-a părut că nu e un simplu muritor de rând, şi am avut dreptate. Chiar m-a impresionat povestea ei. Nu puţini sunt capabili cei care cad, se ridică şi merg mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Lucian Vinţan - cred că nici 3 zile nu erau suficiente pentru a descărca măcar un vagon din multele de cunoştinţe pe care le deţine. Nu ştiu dacă am înţeles tot a vrut să explice, dar important e că am rămas cu asta: Nu contează cât de banală ţi s-ar părea o idee atât timp cât crezi în ea.
Teodor Tulpan - printre speech-urile care mi-au plăcut cel mai mult. Fane mi se pare o pasăre phoenix pentru care atingerea scopului suprem în viaţă nu înseamnă şi sfârşitul ei. Pleci de unde ai plecat ca să ajungi tot acolo. Singurul lucru pe care l-am notat a fost ceva ce spus el, şi anume: Nimeni nu doreşte să moară, nici măcar cei care merg în rai. Nu mai ţin minte cui aparţine exact aceste cuvinte, însă m-a pus puţin pe gânduri. Viaţa valoareză mai mult decât ne închipuim şi ne dăm seama de acest lucru atunci când ea ne e în pericol.
Cristina Bazavan - o adevărată lecţie de încredere în forţele proprii. Întotdeauna există o soluţie, tu doar trebuie să o cauţi. Un moment greu te pregăteşte pentru altul mult mai greu, dacă nu exagerez, infinit mai greu - pentru care cel iniţial ţi se pare infim, o nimica toată.
John Ketchum - un minut cât o viaţă. Nu ştiam de compeţia Filminute... parcă mă tentează şi pe mine.
Liana Buzea - un vis nu poate destrămat de nicio greutate oricât de provocatoare ar fi. Tot ce trebuie să faci, e să nu renunţi. Dacă crezi că se poate - atunci se poate, chiar dacă cei din jurul tău nu cred asta şi îţi transmit o energie negativă. Ideea e să nu renunţi.
Constantin Chiriac - cred că aş fi în stare să-l ascult zile întregi şi să nu mă satur niciodată. Ar trebui să caut mult şi bine până aş găsi cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie energia pozitivă pe a mi-a transmi-o.
După TEDxSibiu, mi se pare că nu există obstacol care poate fi trecut. A meritat din plin să mă aflu acolo, printre atâtea persoane cu adevărat valoroase şi o zic nu doar să se simtă bine organizatorii că au făcut o treabă bună, ci o zic pentru că aşa am trăit eu TEDxSibiu.
Mulţumesc Biancăi pentru invitaţie!
