SuperBlog 2010: Proba a 19-a - Ce înseamnă să fii blogger și cum vezi tu blogosfera?
OK, să vorbim despre blogging... Pentru mine a fi blogger nu a însemnat niciodată același lucru. Cu cât scriu mai mult, cu atât îmi dau seama de complicitatea pe care o implică bloggingul. Desgur că sunt destule guri, sau mai bine spus, puncte de vedere care consideră bloggingul o pasiune sau un job. Între aceste două categorii oscilează părerile celor activează în acest domeniu. Eu zic că pentru cei maulți, bloggingul înseamnă pasiune pentru că prea puțini poate trăi din această activitate, și atunci, lumea nu scrie pentru ceva anume, ci pentru a-și satisface un hobby. Acesta ar fi cea mai plauzibil motiv pentru care există atâtea bloguri, și mă refer strict la blogosfera din România.
Printr-un comentariu, bloggerul își vede oarecum apreciată munca pe care a depus-o. Am spus oarecum, pentru că nu toate comentariile sunt de apreciere. Revin puțin la ce am scris în chiar prologul acestui articol, și anume, că pentru mine a fi blogger nu a însemnat niciodată același lucru, ci acest concept a fost conceput de mine diferit în funcție de o anumită perioadă.
Primul blog l-am creat prin martie 2007, pot să spun îndemnat la rugămintea organizatorilor olimpiadelor comunicării. Atunci a fost pentru prima dată când mi-am dat seama de fenomen. După ce mi s-a explicat ce înseamnă blogul, mi-a plăcut la nebunie ideea. Până atunci asociam blogul cu un site. Habar nu aveam că există o diferență între cele două. Mă gândeam că blogul servește drept o carte online scrisă de mine și din acest motiv mi-am zis că trebuie să-mi fac blog - asta pe lângă premiile oferute de organizatori la categoria bloguri. La concurs, în categoria bloguri, nu am câștigat nimic - poate și pentru că întârziasem cu o zi trimiterea articolelor. În fine nu a contat prea mult. Am scris pe blog cât timp au ținut olimpiadele, pentru că ni se cerea să scriem despre cum decurg lucrurile, și am tot scris până în momentul în care concursul s-a terminat. Am avut o lungă perioadă de pauză - pur și simplu nu mi-am dat seama pentru ce sau de ce să scriu. Nici nu știam ce trebuie să scriu, pentru că nu îmi mai ceruse nimeni - ceva normal - concursul se terminase.
2008 - iar am participat la olimpiadele Comunicării - la fel, organizatorii ne îndemnau să scriem pe blog despre tot ce se întâmpla în jurul echipei. De data asta, am luat-o mult mai în serios și chiar am început să scriu constat,l nu pe unul, ci pe două bloguri - asta după ce m-am gândit să-mi creez și un blog personal, și nu doar de echipă. Atunci am realizat că blogingul înseamnă însemnări multe și nu trebuie scrise doar pentru că erai nevoit.
Așadar prima perioadă 2007-2007 - bloggingul pentru mine însemna un fel de obligație de a scrie. Dacă nu mi se dădeau indicații clare, nu scriam - chiar dacă am fost momit cu anumite premii.
A doua perioadă în care mi-am schimbat părerea despre ce înseamnă blogginul s-a produs după 2008, mai exact dup olimpaidele comunicării, când mi-am dat seama că bloggingul este de fapt un hobby, hobby pe care am învățat să-l dezvolt în timp.
Mai târziu mi-am dat seama că bloggingul trebuie să ivorască din propria inițiativă, că în mare măsură contează despre ce scrii și cum scrii, și că numărul vizitatorilor contează și el foarte mult. Pentru că bloggingul este o alternativă de socializare, acesta trebuie să interacționeze și cu alte bloguri. De acest lucru mi-am dat seama imediat ce au apărut comentarii aparținând altor bloggeri. Trebuia într-un fel să mă fac cunoscut și că sfera deninfluență o depășește pe cea încadrată de olimpiadele comunicării. Deschiderea era mult mai mare. Am început să cunosc (virtual) foarte mulți bloggeri cu care aveam ceva în comun.
Comentariile cântăresc foarte mult pentru un blogger. Îl poate stimula să continue sau dimpotrivă să renunțe. Am citit pe un blog ceva de genul: ce rost are să mai scriu dacă nimeni nu îmi lasă un comentariu sau măcar să am vizitatori. Întotdeaunaq am considerat întorcerea comentariilor un fel de respect și întotdeauna voi proceda la fel. Eu sunt de părere că trebuie să scrii pentru tine și nu pentru comentarii. Și mai mult decât atât, mai bine scrii pentru unul cu care ai ceva în comun decât să scrii pentru o sută cu care nu ai nimic în comun. Poate la unii li se pare o prostie, dar mie nu. Eu merg pe principiul ăstă.
Până la urmă pentru mine a fi blogger înseamnă mai presus de toate, pasiune.
Cât despre blogosfera românească pot să zic că îmi pare bine că numărul blogurilor a fost și este într-o continuă creștere, că sunt destule bloguri pe care le citesc cu plăcere, că articolele sunt din ce în ce mai bune, că blogurile de nișă încearcă să ofere cât mai multe informații de calitate cititorului. Mă bucur în mod deosebit că numărul blogurilor de sport sunt din ce în ce mai multe iar articolele sunt foarte interesante, mai ales, cele despre fotbal.
Din păcate nu toate sunt bune și frumoase în blogosferă... iar partea asta e cea pe care o detest și mă țin departe de ea. Mie nu îmi place să jignesc sau să fac pe cineva să se simtă prost - din păcate existe și bloguri de acest fel - anti nu știu cine.
Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog!
