Cred că știm cu toții cât de greu e să găsești un loc de muncă în perioada asta. Că e criză, că nu e, motivele sunt diverse și nu are rost să le mai înșir și eu. Cu ceva timp în urmă am fost și eu ca tot absolventul de facultate/master la un târg de cariere, la Sibiu, că acolo îmi place și pentru că m-am atașat cam mult de el. Cel mai benefic lucru pentru mine a fost acela că am primit trei cărți... O mai fi și altele, dar nu atât de semnificative ca acele cărți, în special una din ele.
„Acum* - O carte care te provoacă să nu mai amâni schimbările importante din viața ta” - de Mihail Mușat
„Suntem Furtuni” - de Andrei Roșca
„Ghidul cariere tale” - de Ștefan Murgeanu
Mihail Mușat nu îmi spunea nimic, poate mai mult decât numele lui, numele cărții. Andrei Roșca, parcă am mai auzit eu undeva numele ăsta, sunt sigur de asta. Suntem Furtuni de citit în tren? Neh. Ștefan Murgeanu! Pe el îl știu! Mai schimbăm două vorbe pe twitter din când în când. Cum și numele cărții (o s-o numesc carte deși mai degrabă arată ca o broșură complex structurată) lui părea destul de atractiv, am zis să văd ce zice nenea ăsta (sper să nu se supere pe mine că l-am făcut nenea) și nu stiu eu.
Nu am reușit să citesc mai mult de 13 pagini, după care am adormit. Să nu vă faceți o impresie greșită! Am adormit pentru că eram foarte obosit și mai am obiceiul (cam prost) să mai închid o geană când merg cu trenul. Mă bucur că după ce m-am trezit cartea încă era pe genunchii mei. Am zis încă pentru că în compartiment erau ocupate toate locurile, adică șase. Nu păreau tocmai oameni de care să nu te ferești, să nu zic altcumva. În fine! Nu vreau să mă pierd în alte detalii, așa că după ce am ajuns acasă, am zis că o s-o citesc cu proximă ocazie... De praf ce eram, nu mi-am mai adus aminte unde le pusesem, și partea proastă e că am uitat complet de ele...
Acum să fac legătura și cu titlul acestei postări și să spun că tocmai această curețenie de Crăciun mi-a adus în mâini, Ghidul carierei tale. De data asta n-am mai lăsat-o din mână până nu am ajuns la pagina 60, ultima.
Am rămas impresionat de-a dreptul după ce am citit prima parte - Pregătirea -. Sunt oferite câteva exemple a unor oameni de succes, cândva obișnuiți. Interesante poveștile lor. O să prezint și eu una dintre aceste povești. M-a făcut să râd. De ce? Nu știu. Poate pentru că mi se pare foarte tare (la fel sunt și celelalte, adică foarte tari).
Mai mult ca sigur că ați auzit de EuroGSM. Are ceva tradiție pe piața telefoniei mobile din România. Să vă spun cum a început afacerea. Silvia și Szolt Fodor s-au căsătorit în 1997. În urma nunții au reușit să strângă ceva bani, suficient de mulți încât să-și permită un apartament, ceea ce au și fost sfătuiți de cei apropiați. Dar ei au investit toți banii într-o mică afacere cu telefonie mobilă. La vremea aceea telefonul mobil nu era atât de accesibil cum este astăzi. Abia dacă își permiteau șefii cei mari... În prezent EuroGSM este cotată la multe zeci de milioane de euro. (Deci știu ce fac cu banii de nuntă... )
Sunt multe astfel de cazuri prezentate de Ștefan, atât cu specific românesc cât și străin. Ideea e aceea că oricine poate reuși, că nu contează vârsta pe care o ai, că trebuie să îți dorești, și că trebuie să te ridici de fiecare dată după ce cazi. „Drumul este pavat cu eșecuri.” Toți au început de jos, poate chiar de la 0 (ZERO), excepții făcând cazurile în care e vorba de moneștenire sau mai știu eu.
N-o să încep să povestesc acum toată cartea, ci vă dau vouă ocazia să descoperiți farmecul dintre rânduri. După ce parcurgi acest ghid vei fi mult mai optimist cât privește viitorul carierei tale. Te învață multe lucruri utile, pe care probabil nu le știai. Eu unul, am avut ceva de învățat. În mare, cam respect pașii pe care îi regăsesc în această carte. Te învață cum să redactezi un CV bun, cum să te prezinți și cum să te pregătești la interviuri și multe altele.
Un singur lucru cu care nu prea sunt de acord e următorul: undeva la paginile 49- 50, după ce Ștefan ne explică câteva motive pentru care nu suntem sunați după interviu. El e de părere că treaba stă în felul următor:
„Wow, nu mă sună! E super! Asta înseamnă că sunt cu un pas mai aproape de jobul meu de vis.”
Eu nu sunt de aceiași părere. Cel mai probabil, el încearcă să ne facem să ne simțim superiori față de angajator. Cred că asta duce la supraestimarea noastră din punct de vedere valoric. Ceva de genul: „A, nu mă sună pentru că sunt prea bun pentru ei!” Cine nu își dorește un angajat competent și foarte bun în ceea ce face? După un interviu, mi se pare normal să fie ales cel mai bun dintre cei intervievați. Dacă eu sunt foarte bun, foarte competent pentru acel post, am făcut impresie excelentă, atunci mi se pare logic și normal să mă sune pe mine. Nu cred că e vorba despre pretențiile salariale. Sunt prea puține cazurile pentru care un candidat nu este sunat pentru că nu acceptă un post pe motiv că nu ar fi satisfăcut din punct de vedere salarial, și oricum angazatorul impune condițiile și deci și salariul. La interviu dai de înțeles dacă îți convine sau nu. Nu văd rostul pentru care te-ar mai suna, din moment ce știe că nu accepți salariul propus de el. Excluzând acest caz, eu zic în felul următor (cu iz ironic, bineînțeles):
„Wow, nu mă sună! Nu e super! Asta înseamnă că există altul mai bun decât mine”.
Nu știu ce fel de angajator nu își dorește un angajat valoros.
Per total, ghidul mi se pare excelent, mai ales pentru cei care se confruntă cu dificultăți în obținerea unui interviu/job. Multe din răspunsuri le gășiți în acest ghid. Mă bucur că gândesc oarecum ca în acest ghid, sau mai bine spus, ca la carte (că tot am decis să numesc acest ghid, carte. I-m zis așa pentru că la întrebarea: Care e ultima carte pe care ai citit-o? o să răspund Ghidul carierei tale - să fie totul înțeles). La partea cu CV-ul, exact așa procedez și eu. Adică, în funcție de postul pentru care aplic, caut pe net alte posturi similare și văd ce pot adăuga în CV-ul meu din acele cerințe. Aproape de fiecare dată când aplic pentru un job, mai adaug sau șterg câte ceva în funcție de relevanța cerințelor. Sunt mai mulți pași pe care îi urmăresc ca la carte.
Acum pe final să zic ceva și despre ceilalți doi autori. Mihail Mușat mi-a spus mult mai multe, abia după ce am citit primile pagini alte cărții, mai exact în momentul în care am ajuns la partea în care scrie că a inițiat LumeBună.ro - întâmplarea face că, folosind twitter-ul foarte mult, @lumebuna se numără printre conturile pe care le urmăresc. Nu am reușit să citesc această carte încă, dar astept acea proximă ocazie.
Pe Andrei Roșca nu l-am urmărit până în acest moment pe twitter, dar am intrat de câteva ori pe pagina lui, și mi-e foarte clar de unde mi-era cunoscut numele lui. Citeam undeva, cu ceva timp în urmă că în prezent ne numim antreprenori, manageri, etc. așa că am dat un search după antreprenor și prima pagină pe care am deschis-o era a lui. Ce nu știam e că e el e cel care a fondat bookblog.ro - abia pe urmă mi-am dat seama de greutatea cu care acesta apasă pe online-ul românesc. - nici cartea lui nu am reușit încă să o citesc - din nou aștept acea proximă ocazie.
În încheiere vă spun că Ghidul carierei tale nu merită, ci trebuie citit.
