În sfârșit a câștigat și Steaua un meci în Europa League. Prima repriză a fost mediocră, dar a doua în schimb a fost foarte bună pentru steliști, mai ales pentru Bogdan Stancu. Spun pentru Bogdan Stancu, pentru că în prima repriză era cu satelitu, Parcă atunci a căzut din cer. Nu știu ce i-a zis la pauză Marius Lăcătuș, dar zburda pe teren de parcă ar fi fost Popeye și ar fi mâncat o conservă de spanac. Nu înțeleg atitudinea spectatorilor la adresa lui Bănel. Chiar a jucat bine. Nu știu ce ar fi vrut cei din tribune mai mult de la el. Aia poate, aia face. Cristi Tănase, parcă nu a prea fost în apele lui, dar e bine că a câștigat echipa.
Când am văzut 3-1, mă gândeam la finalul de coșmar cu Napoli și mă gândeam să nu se repete. Noroc că Utrecht nu e Napoli și scorul a rămas neschimbat până la final, chiar dacă Surdu a fost faultat mai mult decât evident în careu și merita un roșu cel care a faultat. Acum zicem că nu mai conteză, dar dacă olandezii înscriau de două ori? Iar pierdea Steaua puncte pe spatele arbitrilor. (Oare ce mai face prietenul nostru, Borski?)
Cel mai tare mă bucur că Liverpool a bătut Napoli, cu atât mai mult cu cât Steaua urcă pe locul 2 în clasament și are șanse reale de calificare. Cele mai grele meciuri din grupă abia acum urmează. Un egal cu Liverpool ar deschide jumătate de ușă către primăvara europeană. Eu sper să se califica atât Steaua cât și CFR și să mai adune niște puncte pentru coeficient.
