Pentru că fotbaladevărat.ro s-a desfășurat exclusiv online, era evident că o să caut fericirea în online: programele de mesagerie instantă (Yahoo! și Skype), blogul din dotare, twitter, grupurile yahoo din care fac parte și poate printre cele cel mai importante canale de promovare, rețelele de socializare - în special facebook. Întrucât acordarea votului presupunea înregistrare pe site, deținătorii de conturi pe facebook se puteau loga cu contul respectiv și se scuteau de crearea unui cont - așa că o sursă foarte importantă a fost facebook-ul.
În prima etapă am preferat să-i abordez doar pe cei pe care îi am în lista de mess. În special prietenii apropiați, colegii de facultate/master, vecinii... Am vorbit rând pe rând cu fiecare în parte. Dintre cei cu care am vorbit, 99,9% m-au votat. Nu mi-am pus la mess statusuri de genul: „Voteaza-mă” sau altele de acest fel și nici avatarele puse la dispoziție de site-ul fotbaladevărat.ro. M-am pus în locul potențialului votant și am încercat să gândesc cam cum și ce ar gândi el... Mi-am zis așa: „Ce e prea mult, plictisește și mai mult decât atât, enervează!” Mergând pe ideea asta, am încercat să enervez cât mai puțin posibil (mass-urile au ieșt din calcul automat).
Alte intrumente de promovare pe care le-am folosit pentru prima fază:
- Am scris pe blog despre concurs, și că particip la el, normal
- Am ciripit și pe twitter câte ceva
- Am pus un link pe facebook cu trimitere către pagina mea de pe fotbaladevărat.ro.
Această fază a avut importanța ei, dar cred că știam cu toții că finala conta cel mai mult. Nu era nicio supărare pentru mine dacă terminam pe locul 1 sau pe locul 35. Trebuia doar să mă asigur că ajung în finală. Și am ajuns!
Adevărata provocare a fost finala! În această fază am forțat la greu toate canalele de promovare. În primele zile am luat la rând lista mea de mess, a surorii mele, a câtorva veri și verișoare, vecini, și prieteni. M-au ajutat și câteva colege, care mi-au adus un număr considerabil de voturi. Nu le mai mulțumesc pentru că s-au săturat de mulțumiri. Din păcate sau nu, unii m-au votat de 5 sau mai multe ori, de pe un singur IP, voturi care au fost degeaba - nule. Am început promovarea pe blog, pe twitter, pe facebook (am trimis mesaje tuturor din categoria prieteni), pe grupurile de yahoo din care fac parte (cele ale facultății, și al suporterilor Steaua). În ultimele zile, pe Y!M și Skype mi-am pus statusuri de genul: „b-) băiatu are nevoie de voturi ca să le rupă plasa/poarta legendelor b-).” Știam că filmulețele o să cântărească foarte mult din nota finală, așa că mi-au venit tot felul de idei pe care eram nerăbdător să le pun în practică... Până la urmă am încărcat 3 idei. Gândul meu a fost acela de a veni cu ceva nou, diferit de tot ce era până atunci. Nimic nu se compară cu un discurs bun și în ultima instanță am încercat să surprind într-un autointerviu câteva dintre aspectele pentru care fotbalul înseamnă principala sursă de fericire a vieții mele!
Cam așa au decurs lucrurile în cazul meu!
Se pare că nu am câștigat degeaba două medalii la olimpiadele comunicării! :)))
Adevărata provocare a fost finala! În această fază am forțat la greu toate canalele de promovare. În primele zile am luat la rând lista mea de mess, a surorii mele, a câtorva veri și verișoare, vecini, și prieteni. M-au ajutat și câteva colege, care mi-au adus un număr considerabil de voturi. Nu le mai mulțumesc pentru că s-au săturat de mulțumiri. Din păcate sau nu, unii m-au votat de 5 sau mai multe ori, de pe un singur IP, voturi care au fost degeaba - nule. Am început promovarea pe blog, pe twitter, pe facebook (am trimis mesaje tuturor din categoria prieteni), pe grupurile de yahoo din care fac parte (cele ale facultății, și al suporterilor Steaua). În ultimele zile, pe Y!M și Skype mi-am pus statusuri de genul: „b-) băiatu are nevoie de voturi ca să le rupă plasa/poarta legendelor b-).” Știam că filmulețele o să cântărească foarte mult din nota finală, așa că mi-au venit tot felul de idei pe care eram nerăbdător să le pun în practică... Până la urmă am încărcat 3 idei. Gândul meu a fost acela de a veni cu ceva nou, diferit de tot ce era până atunci. Nimic nu se compară cu un discurs bun și în ultima instanță am încercat să surprind într-un autointerviu câteva dintre aspectele pentru care fotbalul înseamnă principala sursă de fericire a vieții mele!
Cam așa au decurs lucrurile în cazul meu!
Se pare că nu am câștigat degeaba două medalii la olimpiadele comunicării! :)))
