Cel mai important meci al Stelei din ultimul timp a fost, fără doar și poate, ultima partidă din grupă cu o echipă nu prea mare, dar îndeajuns de puternică încât să realizeze o surpriză, AEK Larnaca. Încă de când s-a aflat grupa, se punea doar problema doar cine va ocupa locul secund, pentru că Schalke era deja ca și calificată. Toți vedeam o bătălie în doi, între Maccabi și Steaua, însă AEK a produs surpriza și se putea califica în cazul unei eventuale victorii în fața Stelei, joia trecută.
De obicei sunt optimist, chiar foarte optimist, dar când vine vorba de fotbal și mai ales de norocul echipelor românești în Europa, îmi trag o haină groasă pe care scrie cu litere de-o șchioapă: REALIST CONVINS! Vasluiului îi dădeam vreo 30, 35% șanse de calificare. Poate dacă meciul decisiv cu Zurich îl jucau pe teren propriu, istoria era alta, însă așa, cam greu de crezut că vor câștiga în deplasare. Dacă am înțeles bine, în ultimele 8 partide jucate în deplasare în comeptițiile europene, nu a reușit să câștige nici una. Statistica nu era de partea lor, dar după evoluțiile din grupă ne dădeau speranțe la o calificare istorică. N-a fost să fie, așa că speranțele ni le-am îndreptat tot către Steaua, ca de fiecare dată!
S-a nimerit să fiu în tura de după-masă la serviciu. Frustrant da! La meciul Vasluiului mă uitam mai mult la scorul de pe flashscore.ro decât la streaming că eram ocupat cu altele. N-am văzut mare lucru. Mi-am pus speranțele că o să văd ceva din Steaua - AEK Larnaca. Din prima repriză n-am apucat să văd mare lucru, dar am zis că a doua o prind.
La 22:14 mi-a venit schimbul și aveam tramvai la și 19... Nu știam ce să fac??? Să rămân la lucru și să deschid alt calculator să mă uit liniștit la meci, sau să o tai acasă să prind măcar finalul de meci. Am ales varianta a doua!
Am luat-o la fugă mai ceva ca la un concurs de cross. Am prins trmavaiul în extremis. În tramvai, nu mă puteam gândi decât la meci. Nici nu știam ce se întâmplă în jurul meu. S-a nimerit să fie control de bilete. Nici nu am pus de seamă. Mi-a zis ceva controlorul, normal că n-am înțeles, că deh, vorbea în cehă. Nici nu știam că e controlor. Mă uit în jur. mai era unul care verifica bilete și abia apoi mi-am dat seama despre ce e vorba. I-am arătat abonamentul (pe 3 luni pe care mi l-am făcut cu două zile în urmă), dar cu gândul tot la meci. Ok pane!
Oprește tramvaiul, o iau iar la fugă. Am făcut vreo 2, 3 minute pe un drum pe care de obicei îmi trebuie 10 minute. Ajung în sfârșit în fața blocului... Cheile! Din părți părți chei. De obicei le țin în buzunarul din dreapta sus din geacă, but for some reason (habar n-am care o fi ălă) le-am pus în ghiozdan. Noroc că mi-am adus aminte. Ajung și în fața ușii în sfârșit! Deschid cu viteza luminii, intru în cameră și mă arunc să apăs butonul de Start de la laptop... aș fi dat și la o manivelă dacă ar fi avut, numai să se deschidă mai repede, dar... Enervant rău „dar-ul” ăsta! Laptopul meu urma să-și facă cel mai lung update din istoria Windows-ului!!! Mai erau maxim 10 minute din meci și îmi venea să-mi smulg părul din cap. După atâta alergătură, tot n-apuc să văd finalul de meci.
11299!!! Cred că o să țin minte numărul ăsta toată viața! Atâția regiștrii trebuiau să se updateze. Ținând cont că fiecare update dura cam o miime de secundă, faceți voi calculul. Mi-am zis că mai bine să nu văd nimic din meci, dar măcar să se califice Steaua!
Norocul a ținut totuși cu mine. Colegul de apartament era acasă și îl văd venind cu laptopul. Am prins finalul de meci. Era deja 2-1 și abia ce se marcase al 3-lea gol. Gata, eram în al 9-lea cer!!! Marica a rezolvat victoria celor de la Schalke, deci totul era perfect.
N-am mai dormit de mult așa de liniștit :))
