Nu ştiam ce e ăla calculator, ce e aia tastatură sau ce e ălă Enter. Nu ştiam multe lucruri, dar nu-mi pare rău. Poate n-aveam atât de mulţi prieteni, dar măcar îi vedeam zi de zi, faţă în faţă. Acum am sute şi nu i-am văzut niciodată. Probabil că nici n-o să-i văd. Ştiu că sunt undeva acolo... Nu mă cunoşteam cu ei pe facebook sau pe twitter, ci din curtea şcolii sau de pe terenul de fotbal. Era mult mai greu să vorbeşti cu o fată pe care o plăceai. Nu te puteai ascunde după tastatură. Trebuia să-i zici în faţă că o placi. Nu vedeam rezultatele din Divizia B pe flashscore.ro, ci le ascultam la Radio România Actualităţi la un radio-casetofon mai bătrân decât mine. Nu intram pe stirileprotv.ro sa vad ce se mai intamplă în ţară ci ma uitam la telejurnal. Nu aveam mp3 ci walkman. Nu tastam referate la calculator, le scriam de mână. Nu copiam de pe iPhone, îmi făceam fiţuici. Nu mă jucam Fifa pe calculator, jucam fotbal. Nu jucam CS, jucam pac-pac şi îmi ziceam că sunt Billy pistolaru :)). Nu eram toată ziua în faţa calculatorului, eram toată ziua pe afară. Mă întorceam acasă doar când muream de foame, Nu câştigam bani din bannere şi articole plătite, ci din sticle şi borcane. Nu cumpăram nuci de Crăciun, le adunam la începutul toamnei de pe dealuri. Nu aveam bloguri, aveam oracole. Nu primeam mailuri, primeam scrisori. Nu vorbeam la mobil, sunam centralista să-mi facă legătura.
Pana mea! :))
