Azi, de fapt ieri, a fost Blog Action Day 2011 - Let's talk about food, așa că mă conformez și scriu despre mâncare... Să nu vă gândiți la rețe sau știu eu ce mâncăruri deosebite! Adică mai gătesc și eu din când în când dacă am chef. Depinde cât de foame îmi e. N-am mai gâtit de câteva zile de când mi s-a terminat punga de cartofi înghetați :)). Acum trec la lucruri serioase...
Nu ai cum să studiezi Relații Internaționale și să nu auzi de Teoria Malthusiană. Nu e cine știe ce mare filosofie, ci doar un lucru logic, și când zic asta, mă refer la ipoteză, nu și la concluzie! Teoria despre care vreau să vorbesc a fost scrisă de Thomas Malthus (de unde și numele), un reverend englez care a trăit acum vreo 300 de ani. Malthus și-a pus amprenta asupra economiei politice și demografice. Principala sa lucrare este „Un eseu asupra Pincipiului Populției”. Sincer, n-am citit eseul, dar am citit despre el, nu neaparat că aveam nevoie la facultate, dar pentru că îmi părea interesant, și chiar e. Malthus pornește de la premisa că populația lumii crește necrontrolat și binînțeles, este exponențială. Fenomenul de creștere crontrolată a populației a fost „testat” în China, unde s-a dat lege ca un cuplu să nu poată avea mai mult de un copil. Dacă nu mă înșel, legea se numește chiar politica unui singur copil. Probabil știți și voi despre asta, nu cred că are rost să merg mai departe. Vroiam să ajung de fapt la ideea că această creștere controlată nu poate fi impusă la scară globală, ci doar la scară, să-i zicem teritorială. Dacă stau să mă gândesc mai bine, chiar și această creștere controlată la scară teritorială nu e una controlată 100%.
Malthus încerca să atragă atenția asupra faptului că această creștere necrontrolată a populației nu este direct proporțională cu creșterea aprovizionării alimentare la nivel global. Potrivit reverendului englez, populația crește în ritmul destul de accelerat: 1- 2 - 4 - 8, în timp ce creșterea aprovizionării alimentare, se face într-un ritm mult mai scăzut: 1 - 2 - 3 - 4. Cu alte cuvinte, mâncarea nu e suficient de multă pentru toată populația lumii. El caută mai multe soluții pentru problematică și susține, în aceiași lucrare, că populația ar putea controla numărul nașterilor prin absitență, casatorii întârziate, restricția de la căsătorie a cuplurilor cu anumite defecte și sărace. Malthus a văzut în asta un dezastru absolut, prevestind decese premature, foamete, războaie și altele. Dintr-o perspectivă socialistă, soluția a fi împărțirea volumului alimentației în mod egal. În termeni populari, luăm de la bogați și dăm săracilor.
Bineînțeles că teoria lui Malthus este una depășită, însă la vremea când a fost expusă (1798) și-a găsit numeroși adepți. În prezent există o teorie asemănătoare, numită Neo-Malthusianism. Neo-Malthusianismul are aceiași preocupare, punând accent mai mult pe controlul populației. Vă ziceam mai sus despre cazul Chinei...
