Franța 2-0 România, povestea merge mai departe

Ați văzut și dumneavoastră că am jucat fotbal. Am avut o bară, am avut ocazii, ne-am apărat bine, dar ne-a furat arbitru... Până când să tot căutăm motive? Suntem praf și gata. Nu avem cum să ne calificăm în stilul ăstă. Jucători slabi, antrenor la fel. Până la urmă o să ajungem tot la vorba mea și anume că o să ne calificăm la vreun turneu final atunci când respectivul campionat european (sau mondial - mai greu) o să fie organizat de România, până atunci o să căutăm scuze și motive după fiecare înfrângere. 

În meciul de aseară am fost foarte fricoși. Să nu cumva să dăm gol că Doamne ferește, am putea câștiga. Rădoi știe să le-o treagă doar arabilor, la națională pasează în loc să tragă la poartă dintr-o poziție ideală. Niculae își putea bea cafeaua și fuma țigara liniștit... Florescu atât poate, Zicu mai are mult de tras, Deac părea că vrea mai mult, Chivu s-a ținut tare până la primul gol al lor, Pantilimon a scos cât a putut, dar primul gol, părerea mea, putea fi apărat, Tamaș trebuie să-și mai regleze tirul, Marica, mda Marica, ce să zic? În loc să vorbească în teren, vorbește în afara lui, Cociș nu prea a fost în apele lui, Bogdan Stancu - o prezență agreabilă pentru fundașii francezi, Săpunaru (via) a băgat material și s-a văzut până în Portugalia... 

Să ne pregătim pentru următoarele preliminarii?