Drumul spre fericire

Nu mi-am găsit de lucru, nu am primit niciun mail, nu am primti niciun telefon. Destul cu angajarea. Cel mai tare mă doare că permisul meu auto mă aşteaptă undeva pe lângă parcul Astra... Ce naiba fac aştia de la poliţie că nu mai ia nimeni permisul? Până în 4, luna viitoare trebuie să mă prezint la examenul teoretic. NU am rupt nicio carte de legislaţie dar parcă mă înţeapă unu roşu cu o furcă în spate când dau răspunsul corect la 23, 24 de întrebări fie la cele din carte, fie la cele de pe net iar când merg la Prima nu fac mai mult de 14... Cum naiba vine asta? După ce voi lua permisul o să-l trec la cea mai mare realizare din viaţă. Mi-am zis că până nu învăţ legislaţia nu mai scriu nimic pe blog şi nu am alte preocupări decât şcoala şi permisul. Cu cel de-al doilea, pe zi ce trebe simt că în loc să mă apropii de fericire, mă îndepărtez tot mai mult. Bine că nici nu am învăat eu cine ştie ce legislaţie. Am citit totuşi 25 de pagini. Sper să apuc să mai citesc câteva până la examen. Chestionare degeaba fac, că ma bucur degeaba cu 23, 24.