Drumul spre victorie

- Salut Dani! Dormi?
- Nu chiar! Da' de unde că Dani dormea dus... Aşa a început ziua de sâmbătă. Trebuia să strâng nişte oameni pentru fotbal, doar că eu nu am mai apucat să ajung la timp. Eram în Sibiu, şi fotbalu' în Mediaş. În fine, nu s-a jucat că nu erau destui şi a rămas pe duminică. Duminică nu era liberă sala... Am jucat totuşi luni. Şi dă-i în stânga şi-n dreapta cu telefone. Ne trebuiau încă vreo 4, că 2 eram deja. Eu şi Liviuţ. Şi sun...
eu: - Bună seara!
el: - Ce bună seara? (şi rânjea)
eu: - Ce faci băi păcătosule?
el: - Prin Agnita...
eu: - Ce naiba faci prin Agnita?
el: - La prietenă... Ai venit? Cum a fost în America?
eu: - Hai mă, mă laşi... Auzi de ce te-am sunat... Mă însor şi vreau să te invit la nunta mea! Te bagi?
el: - Du-te ... Cu cine?
eu: - Cu o fată, că doar nu...
el: - Tu minţi mă!
eu - Viiiiii mă, ce faci? Mă dezamăgeşti? Îmi trebuie oameni cu bani că nu invit pe oricine...
el: - Tu minţi mă!
eu: - Nu mint mă, ce ai eşti nebun? Am vorbit şi cu restu. Cosmin, Andreea, Andreea aialaltă... cu mai mulţi, în fine. Dar chiar nu ai auzit? Deci zi, mă bazez pe tine sau nu?
el: - Cum să nu vin la nunta ta mă!? Normal că vin.
eu: - Îi prin vară, da am zis să vorbesc din timp... Deci mâine la 12 să fi la Axente, la sala...
el: - De ce?
eu: - Că jucăm fotbal. Trei echipe... fotbal ca lumea...
el: - Hi mă că ştiam că minţi că te însori...
eu: - Glumeam mă, şi tu...
el: - Nu pot bă să vin că nu ajung...

Dar până la urmă am asamblat o echipă de 5 oameni şi am jucat, deşi vorbisem cu vreo 15... Niciodată nu e bine. Ba prea mulţi, ba prea puţini.