Criza lu' peşte

Era inevitabil să nu scriu şi eu despre criza mondială… A curs multă cerneală şi multe taste bătute pentru subiectul ăsta. E la modă. Cu siguranţă că nu voi fi ultimul care o să scrie despre el. Este evident faptul că trecem printr-o perioadă de criză. Nu ştiu dacă aş putea spune acelaşi lucru şi despre recesiune. Chiar dacă nu m-a afectat în mod direct, am resimţit şi eu din efectele ei, drept dovadă, mai neînsemnată, ce-i drept, sunt mailurile din ce în ce mai puţine de la site-urile care oferă job-uri. Cei care sunt în căutări, ştiu prea bine despre ce vorbesc. Şi dacă în anii trecuţi primeam cu duiumul mailuri cu oferte, în prezent primesc mai multe sfaturi despre cum să arate un CV bun, despre cum să te comporţi la un interviu, şi mai ştiu eu... Nu pot să zic că am declanşat vreo campanie de raţionalizare în ceea ce priveşte criza asta. Fac aceleaşi lucruri, mănânc şi beau la fel de mult (sau puţin, după cum zic unii, cum ar fi mama...). Ce mă-nervează cel mai tare sunt economiştii din lumea întreagă. Cum se poate ca în anul 2008, aproape 2009, să ne confruntăm cu o astfel de criză? Pentru ce naiba li s-au acordat premii nobel în economie? Am avut atâtea exemple în istorie dar se pare că nu am învăţat nimic. Nu zicea rău, cine zicea că istoria se repetă. A fost marea criză din 1929-1933... chiar nu a reprezentat nimic pentru analiştii din prezent? S-au acordat 62 de premii nobel în economie până în prezent, dar tind să cred nu au nicio valoare dacă deţinătorii acestora nu demonstrează că le merită cu adevărat... Ar trebui să fi expus până acum vreo strategie, ceva care să dea speranţe măcar că situaţia se poate îndrepta. Nu ştiu exact câte corporaţii au recurs la şomajul tehnic, dar fenomenul este în creştere din câte am observat. Nu cred că ar fi moment mai potrivit pentru ăia 62 de genii, sau câţi dintre ei mai sunt în prezent să-şi valorifice premiul şi să vină cu ceva concret. O teorie a conspiraţiei mă duce cu gândul că ce se întâmplă acum, nu face mai mult decât să urmeze un traseu bine definit de anumiţi, bunul meu prieten, Aurel, le numeşte masoni... OK. Dar toate astea pentru ce? Ca să ne dăm seama că restul lumii este dependentă de America ( când zic America, mă refer la S.U.A.). Eu zic că de acolo a pornit criza. Am simţit pe pielea mea ce se întâmplă când galonul de benzină a crescut peste noapte de la 2 la 4 dolari. Şi totuşi, de ce ar inflenţa costul benzinei americane, sau mai bine zis, benzina provenită din Orientul Mijlociu şi celelalte pieţe? Păi cum de ce? Pentru că America dictează. Sper să nu se interpreteze greşit faptul că prin ceea ce scriu aici, îmi conturează un sentiment de antipatie pentru americani, deşi la prima vedere, cam asta pare. Nu am nicio treabă cu americanii sau cu alte naţiuni. Din punctul ăsta de vedere, sunt total neutru. În fine, m-am săturat să tot aud de criză. Sper să dispară cât de curând termenul ăsta...
Mă bucur totuşi că mai sunt şi oameni care se gândesc serios cum să repună economia pe picioare, cum ar fi cei la Mac...