Abilitatea asta am dobăndit-o prin clasa a 11-a...
Mă simt învechit,
Uitându-ma pe fereastră uimit,
Şi constat cu dulce amărăciune
Că tot ce exista ieri,
Astăzi nu mai e.
Dincolo de frigul felurit,
Arde soarele nestingherit.
Nămeţi şi ploi cad peste noi,
Înnointe de anotimpuri moi
Erupţii ale bolţii cereşti,
Lauri pământeşti.
Originalitatea este reliefată prin însăşi poezia... Nu am chef de o interpretare acum. Vă las pe voi.
P.S. Nu mă cheamă MUŞCA DANÎEL dar aşa s-a nimerit...
